Cine sunt eu....cea de acum

Buna dragelor,

   Azi am sa va povestesc cateva lucruri despre mine, Sibel, femeia de 37 de ani, care de-a lungul timpului s-a pierdut pe drum si si-a pierdut identitatea. Dar care acum, incet, incet, isi regaseste dorinta de viata si isi face planuri marete.
   M-am nascut la Tulcea, intr-o familie iubitoare, care mi-a fost mereu alaturi. Am terminat Facultatea de Limbi Straine la Bucuresti, dar am ales sa lucrez intr-un domeniu total diferit, un domeniu care mi-a placut si in care am ramas pana acum. M-am casatorit, am facut un copil (Alexandra, care este viata mea si fara de care nu cred ca rezistam pana acum). Si in urma cu aproape 3 ani, viata mi-a dat cea mai crunta palma - cancerul mi-a luat iubitul de langa mine. Este prea dureros sa va povestesc prin ce am trecut amandoua, dar acum suntem "bine". Au fost persoane care m-au intrebat cum de am rezistat. Si raspunsul meu a fost - pentru Alexandra. Mi-am dedicat ei tot timpul meu, incercand sa compensez lipsa celuilalt parinte. Nu stiu cat am reusit, asta o sa aflu probabil mai taziu. Dar nu regret nicio secunda aceasta alegere.

   Dar sa va povestesc si cum mi-a schimbat mie viata aceasta boala crunta. Am ales sa devin vegetariana pentru a-mi convinge sotul ca se poate trece peste aceasta boala, daca ai vointa si dorinta sa traiesti. Din pacate el s-a decis prea tarziu sa imi acorde incredere....

   Dar eu am continuat sa traiesc asa. Am renuntat la carne si am invatat sa gatesc altfel. Intrasem intr-o lume plina de arome noi, de mancaruri delicioase si sanatoase. Am simtit si am vazut transformarile de la luna la luna. Am capatat mai multa energie si am inceput sa alerg. Eu, care aveam probleme la ora de sport (si colegele mele o stiu bine), alergam acum fara sa obosesc. 
   Schimbarile s-au vazut si pe fata. Mi s-a modificat tenul, care acum este mai curat si mai luminos. Iar produsele pe care le folosesc, fie ca sunt organice, fie ca imi fac eu in casa demachiante, masti, exfoliante, m-au ajutat enorm. 
 

---

   Dar schimbari au fost si la nivel spiritual. Am realizat ca daca nu te iubesti pentru ceea ce esti sau pentru cum arati, viata este foarte trista. Am invatat sa ma iert, pentru ca o perioada lunga de timp nu m-am iubit si s-a vazut. S-a vazut in alegerile mele, s-a vazut in viata de zi cu zi. Am invatat sa ii iubesc mai mult si pe cei de langa de mine. Am invatat sa ii ascult si sa le ofer sfaturi doar daca mi le cer. Pentru ca este foarte usor sa iti spui pararea fara sa stii ce simte celalalt. Si e usor sa tragi de cineva si apoi sa te superi ca nu comunica. Poate are motivele lui, poate are sufletul distrus si nu este pregatit sa vorbeasca. 

   Eu am preferat sa stau o perioada singura si sa imi clarific anumite lucruri si evenimente care s-au intamplat in viata mea in ultima perioada si am ajuns la concluzia ca viata merita traita, daca ai cu cine sa o traiesti. Dar nu trebuie sa te sacrifici si sa te lasi pe locul doi, doar pentru dragul cuiva. A unei persoane care nu are curaj sa recunoasca toate lucrurile bune care i s-au intamplat alaturi de tine si care nu tine cont de ceea ce inima ii spune sa faca.

   Eu una mi-am propus ca de acum inainte chiar sa imi ascult inima si daca gresesc, am sa vad in viitor. Daca am facut alegerea buna, la fel voi vedea la momentul potrivit.

   Si am mai ales sa ma pun pe primul loc de acum inainte! Pentru ca daca eu nu sunt multumita de viata mea si de mine, cum as putea sa ii ofer Alexandrei un model frumos de urmat??

   Asa ma simt acum, vesela, dornica de viata, gata sa trec si muntii si pregatita pentru toate lucrurile frumoase pe care stiu sigur ca viata mi le-a rezervat de acum incolo.

   Sfatul meu pentru voi - incercati sa va cunoasteti mai bine si sa tineti cont ca aveti o singura viata, ca zilele trec foarte repede si ceea ce este in trecut, acolo ramane. Si faceti fiecare zi mai frumoasa decat cea din urma.